NOUTATI

La marginea uitării: Ultimul cătun din Galați, locuit doar de o bătrână și cei 30 de câinii ai săi

În cătunul Crângeni, din județul Galați, se află o scenă înduioșătoare a singurătății și rezistenței: ultima gospodărie încă locuită de o femeie în vârstă de 81 de ani. Acest mic sătuc, care cândva era plin de viață, se află acum într-o stare de abandon, iar casele rămase goale sunt mărturia trecutului. Bătrâna Ioana Dragotă alege să locuiască aici pentru „aerul curat și liniște”, împreună cu cei 30 de câini care i-au devenit familia și singura companie fidelă.

Cătunul Crângeni, situat pe malurile Siretului, la aproximativ 70 de kilometri de Galați, pare ca rupt dintr-un alt timp. Abandonate, casele de piatră sunt în prezent numai ruine, iar gardurile sunt înfășurate de buruieni sălbatice. Localnicii vechi al satului au dispărut treptat, iar câinii rămași în urmă păzesc cu strășnicie aceste case părăsite. Însă într-una dintre gospodării, tanti Ioana își duce traiul deși, înconjurată de tăcere și nepăsare, vechiul sătuc moare încet, dar demn.

Bătrâna Ioana povestește cu nostalgie că locul în care se află alesese pentru liniștea, aerul curat și farmecul peisajului rural. Fiecare casă abandonată vorbește despre o vreme demult apusă, când viața era mai simplă și comunitatea prospera. În urmă cu vreo 20 de ani, cătunul Crângeni număra încă peste 200 de locuitori, dar, odată cu regimul comunist și decizia de a muta oamenii în alte sate pentru a face loc unei ferme, populația a început să scadă drastic. Mulți bătrâni s-au stins, iar acum Ioana Dragotă rămâne singura prezență umană vie în aceste locuri uitate de timp.

În lipsa comunității umane, cei 30 de câini ai bătrânei Ioana sunt, fără îndoială, sufletele satului pustiit. Acești câini, pe care îi hrănește și îngrijește cu multă dragoste, i-au devenit companioni și copiii ei într-o viață solitară. Când un străin sau o mașină străbate ulița acestei așezări uitate, patrupedele se fac auzite, protejând teritoriul pe care Tanti Ioana îl numește acasă.

Deși cătunul este într-o stare de uitare, primarul Adrian Răsmeriță este îngrijorat de traiul solitar al bătrânei Ioana și o supraveghează prin telefon, oferindu-i sprijin atunci când are nevoie. Oricum, este greu de imaginat cum ar putea ajunge cineva într-o lume izolată și aspră, în care timpul pare că s-a oprit. În acest context, Asociația „Ajutați-l pe Lăbuș” a ales să ajute bătrâna și cățeii ei, furnizându-le lunar hrană și susținere morală.

Povestea Tanti Ioana și a cățeilor ei este una desprinsă parcă dintr-un alt secol. Cu inima plină de mândrie și rezistență, bătrâna își continuă traiul în cătunul Crângeni, purtând în

in plus povara responsabilitatii de a ingriji de acest loc abandonat. Desi este greu de privit in acest peisaj trist, relatia stransa dintre bătrâna Ioana și câinii ei aduce o mica bucurie si caldura acestui colt uitat de lume. Cu toate acestea, situatia întâlnită de bătrână Ioana și de cătunul Crângeni nu este singulară. Din păcate, în România există multe așezări rurale care se confruntă cu depopularea și, treptat, dispariția lor. Mulți oameni aleg să se mute în orașe sau în alte zone în căutarea unor oportunități mai bune, iar satele rămase în urmă se sfârșesc în uitare.

Este important ca societatea să ia în considerare astfel de situații și să încerce să găsească soluții pentru a sprijini comunitățile rurale și pe cei care aleg să rămână acolo. În cazul cătunului Crângeni, sprijinul oferit de primar și de asociația „Ajutați-l pe Lăbuș” reprezintă un exemplu de cum comunitatea poate uni forțele pentru a oferi sprijin și a aduce puțină alinare în viețile celor afectați.

Se poate spera că povestea bătrânei Ioana și a cățeilor ei să inspire și să aducă un pic de atenție asupra zonelor uitate și a celor care trăiesc acolo. Este important să nu uităm de oamenii care aleg să trăiască în afara marilor orașe și să le oferim sprijinul și recunoștința pe care le merită.

În final, povestea bătrânei Ioana din cătunul Crângeni ne aduce aminte de puterea rezilienței umane și de modul în care iubirea și grija față de ceilalți, indiferent dacă aceștia sunt oameni sau animale, pot aduce lumină și speranță în cele mai întunecate colțuri ale lumii noastre.

Sursa foto: Help Lăbuș